O ARMATĂ, DOUĂ SISTEME. JUSTIȚIA MILITARĂ ÎN TRANSILVANIA, ÎN A DOUA CAMPANIE A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 1918-1920

Abstract

În plină campanie de eliberare a Transilvaniei, Consiliul Dirigent din Sibiu a hotărât să sprijine efortul armatei române și a dispus înființarea unui Comandament General Teritorial, cu misiunea de a începe recrutarea în Ardeal, în Banat și în ținuturile românești din Ungaria, pentru constituirea unor unități de voluntari. Mai târziu, din rândul acestora, au fost înființate Corpurile 6 și 7 armată, recrutate exclusiv dintre ardeleni, indiferent de naționalitate. În baza Decretului I al Consiliului Dirigent, legile, ordonanțele, regulamentele și statutele legale emise înainte de 18 octombrie 1918, data proclamării independenţei Transilvaniei față de Budapesta, au rămas provizoriu în vigoare. În acest context, militarii diviziilor ardelene erau supuși jurisdicției militare, în baza Codului penal militar austro-ungar din 1855, în timp ce militarii armatei române care acționau sub comanda Comandamentului Trupelor din Transilvania se aflau sub jurisdicția legilor românești, implicit a Codului de justiție militară.