ACTUALIZAREA LEGISLAȚIEI DIN DOMENIUL SECURITĂȚII NAȚIONALE ‒ ADAPTAREA LA NOILE REALITĂȚI. NECESITATE ȘI PROVOCĂRI

Abstract

Legislația românească din domeniul securității naționale este, în bună măsură, învechită. Legile au fost elaborate în anii ’90 și sunt tributare logicii specifice Războiului Rece. Între timp, atât criza generată de COVID-19, cât și evoluțiile tehnologice și geopolitice din ultimele decenii au relevat necesitatea adaptării legilor la noile realități. Față de acum trei decenii, au apărut riscuri de securitate noi, cum sunt riscurile cyber, de pildă. Noua Strategie de Apărare a Țării (din 2020) relevă necesitatea actualizării acestor legi.

Marea provocare pentru demersul legislativ constă în găsirea echilibrului corect dintre nevoia de a preveni/contracara aceste riscuri, pe de o parte, și, pe de altă parte, necesitatea de a proteja libertățile fundamentale și de a asigura respectarea drepturilor constituționale ale cetățenilor. Lipsa acestui echilibru poate să deschidă calea fie înspre abuzuri împotriva cetățenilor, fie înspre ineficiență instituțională. Consolidarea democrației și a statului de drept sunt legate, în bună măsură, de conținutul acestor legi.

Pentru a avea o legislație modernă și adecvată climatului democratic, principiul constituționalității (protejarea libertăților și a drepturilor fundamentale) trebuie să fie baza procesului de reglementare juridică a noilor riscuri de securitate.