PROTECŢIA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ÎN ACŢIUNILE FORŢELOR TERESTRE

Abstract

Complexitatea mediului operaţional contemporan, în care forţele militare pot fi solicitate să formuleze răspunsuri pentru restabilirea situaţiei de normalitate, a generat reacţii pertinente la toate nivelurile factorilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii. Abordarea integrată a stărilor de securitate, în care „sistemele - pilon” sunt descrise şi analizate, politic, militar, economic, social, informaţional, sub aspectul infrastructurii şi al mediului, reprezintă un punct de plecare pertinent în decodificarea realităţii, respectiv de formulare a opţiunilor de răspuns pentru situaţii ipotetice de război, de criză sau de pace fragilă. Gradul de detaliere a operaţiilor militare, în funcţie de nivelul de abordare strategic, operativ sau tactic, poate fi asimilat modurilor diferite de manifestare a celorlalţi piloni de securitate. Evaluarea spaţiului de angajare a operaţiilor militare are un caracter complex şi sistemic, unde domeniul infrastructurilor critice reprezintă unul dintre factorii-cheie privind planificarea şi desfăşurarea acţiunilor militare de angajare a inamicului. Relaţiile de condiţionare reciprocă a acţiunilor forţelor terestre şi, respectiv, de protecţie a infrastructurilor critice reprezintă un domeniu amplu de evaluare şi de cercetare, necesar a fi aprofundat din cauza implicaţiilor şi a impactului evenimentului negativ asupra stării finale dorite. În cadrul acestui articol, mi-am propus susţinerea argumentată a necesităţii de abordare integrată a factorilor de securitate, în baza influenţelor reciproce, în special protecţia infrastructurilor critice cu acţiunile forţelor terestre, în baza scenariilor de risc şi de vulnerabilitate.