Confruntarea armatei române cu realitățile războiului modern: lecțiile campaniilor din 1913, 1916 și 1917

Abstract

Articolul analizează confruntarea armatei române cu transformările profunde ale războiului modern în perioada 1913-1917, concentrându-se pe experiențele dobândite în timpul Celui de-Al Doilea Război Balcanic și al campaniilor din Primul Război Mondial. Studiul examinează modul în care armata română a înțeles, a asimilat și a încercat să aplice lecțiile din conflictele contemporane, punând accent pe relația complexă dintre tradiția militară inspirată de francezi, care a modelat doctrina românească, și cerințele emergente ale războiului industrializat. O atenție specială este acordată evoluției organizației militare, structurilor de comandă, capacității de mobilizare, sprijinului logistic, doctrinei operaționale și adaptării metodelor tactice la noile realități ale câmpului de luptă modern, caracterizat de război de tranșee, folosirea artileriei grele, mitralierelor și a sistemelor din ce în ce mai sofisticate de comunicare și coordonare. Analiza evidențiază, de asemenea, limitele gândirii militare din perioada antebelică, dificultățile întâmpinate în timpul campaniei din anul 1916 și procesul de adaptare instituțională și operațională care a contribuit la refacerea și reorganizarea armatei române în timpul campaniei din anul 1917.