Managementul crizelor hibride: răspuns integrat la amenințările asimetrice contemporane
DOI:
https://doi.org/10.53477/2065-8281-26-16Keywords:
conflict hibrid;, reziliență instituțională, securitate cibernetică;, dezinformare;, război informațional; inteligență artificială generativă;, securitate euroatlantică;, prevenție;, NATO;, Uniunea Europeană.Abstract
Acest articol analizează transformarea conflictului hibrid în perioada 2007-2024 și impactul său asupra rezilienței statelor din spațiul euroatlantic, cu accent pe interacțiunea dintre dimensiunile cibernetică, informațională, economică și juridico-politică. Metodologic, studiul utilizează o abordare comparativă de tip studiu de caz, pentru a evidenția variațiile de vulnerabilitate și răspuns instituțional în fața amenințărilor hibride. Analiza integrează cadrul ciclului de reziliență, corelat cu o taxonomie operațională multidimensională. Rezultatele indică o mutație structurală a conflictului hibrid, în care instrumentele informaționale și cibernetice devin centrale în producerea efectelor strategice. Studiul evidențiază, de asemenea, consolidarea mobilizării interne și a acțiunilor juridice ofensive (lawfare) ca vectori distincți de putere hibridă, insuficient integrați în cadrele teoretice și normative existente. Concluzia principală arată că reziliența instituțională și societală reprezintă condiția esențială a descurajării contemporane, fiind determinată de coerența cadrului normativ, de capacitatea operațională și de nivelul investițiilor în securitate cibernetică și informațională. Studiul propune un cadru analitic integrat pentru evaluarea și gestionarea amenințărilor hibride, cu relevanță pentru politicile de securitate naționale și euroatlantice.