Cultura de securitate și reziliența organizațională în contextul războiului cibernetic: cazul României
DOI:
https://doi.org/10.53477/2065-8281-26-09Keywords:
război cibernetic;, cultură de securitate, apărare cibernetică;, securitate cibernetică, crize cibernetice; , amenințări, reziliență; ., guvernanță cibernetică.Abstract
Articolul analizează relația dintre războiul cibernetic (Cyber Warfare), cultura de securitate și reziliența organizațională în România, din perspectiva interacțiunii dintre cadrul normativ, arhitectura instituțională și practicile de guvernanță publică. În contextul extinderii conflictelor hibride și al convergenței dintre dimensiunea tehnică, strategică și cognitivă a amenințărilor, cultura de securitate nu mai poate fi tratată ca o temă auxiliară, ci ca o condiție a rezilienței organizaționale și statale. Metodologic, lucrarea utilizează o cercetare calitativă, bazată pe analiză doctrinară, analiză juridico-instituțională și studiu de caz asupra României, având ca repere legislația națională relevantă, acquis-ul Uniunii Europene, documente instituționale ale DNSC, ENISA și NATO, precum și literatura academică de specialitate. Argumentul central este că arhitectura normativă și instituțională dezvoltată recent în România, în special prin Legea nr. 58/2023, OUG nr. 155/2024, prin operaționalizarea SNAC și conectarea la mecanismele NIS2, creează premise pentru consolidarea culturii de securitate și rezilienței, fără a garanta automat internalizarea comportamentelor de securitate.