Provocări ale înzestrării cu sisteme obuzier autopropulsat de cal. 155 mm, din perspectiva DOTMLPF-I

Abstract

Având în vedere programele naționale de înzestrare cu echipamente militare moderne, în cuprinsul articolului am abordat potențialele provocări ale trecerii structurilor de forțe terestre de la înzestrarea cu sisteme de artilerie tractată de calibru 152 mm la sisteme de artilerie autopropulsată de calibru 155 mm, standard NATO. Provocările invocate au fost abordate prin prisma modelului NATO de fundamentare a unei capabilități, descris de acronimul DOTMLPF-I (Doctrine, Organization, Training, Materiel, Leadership, Personnel, Facilities and Interoperability) – Doctrină, Organizare, Instruire, Înzestrare, Leadership, Personal, Facilități și Interoperabilitate. Scopul lucrării este de a aduce în atenție anumite aspecte care pot influența modul de integrare și de valorificare a capabilităților de sprijin prin foc, asigurate prin înzestrarea structurilor de forțe terestre naționale cu acest tip de sisteme obuzier autopropulsat de cal. 155 mm. Am structurat articolul în două părți mari, urmărind ca, în prima parte, să prezint pe scurt ideile elementare relevante ale modelului NATO de fundamentare a unei capabilități, iar în cea de-a doua, să argumentez provocările înzestrării cu sisteme obuzier autopropulsat de cal. 155 mm și să includ unele acțiuni, pe care le consider necesare, pe cele opt direcții descrise de acronimul DOTMLPF-I. Perspectiva prezentată are în vedere evidențierea unor modalități utile de fundamentare la nivel național a capabilității de asigurare a sprijinului prin foc, oferite de noile sisteme obuzier autopropulsat de cal. 155 mm, standard NATO.