Fundamentarea capabilității de asigurare a sprijinului prin foc întrunit, folosind modelul NATO

Abstract

Asigurarea sprijinului prin foc la nivel întrunit reprezintă o capabilitate indispensabilă grupărilor de forțe care facilitează îndeplinirea obiectivelor stabilite în toate tipurile de operații. Pornind de la ideea că elaborarea unei doctrine a sprijinului prin foc, actualmente inexistentă la nivel național, nu este suficientă pentru realizarea acestei capabilități  la nivelul grupării de forțe, am argumentat, prin lucrarea de față, și alte schimbări pe care le consider necesare, folosind modelul NATO de dezvoltare a unei capabilități, descris prin acronimul DOTMLPF-I. În prima parte a articolului, am prezentat succint elementele componente ale modelului NATO, pentru ca, ulterior, în cea de-a doua parte, să abordez capabilitatea de asigurare a sprijinului prin foc în ansamblul ei, sub aspectul doctrinei, al organizării structurilor de forțe, al modului de instruire, al nevoilor de revizuire a resurselor disponibile, al modului de pregătire profesională a liderilor militari și a personalului responsabil în domeniul sprijinului prin foc, al infrastructurii existente și al
nivelului de interoperabilitate necesar, astfel încât capabilitatea menționată să fie real disponibilă structurilor de forțe
armate. Acțiunile identificate pe cele opt direcții ale modelului NATO pot constitui o perspectivă de dezvoltare sau de consolidare a capabilității de asigurare a sprijinului prin foc întrunit la nivel național.