Românii şi bulgarii la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. Asasinate politice, incidente frontaliere şi tentativa unui complot anarhist/terorist împotriva regelui Carol I (1900-1901)

Abstract

La începutul anului 1900 relaţiile româno-bulgare erau foarte tensionate, fiind alimentate atât de incidentele petrecute la frontiera de  sud, cât şi de atentatele care au avut loc pe teritoriul României, punând astfel pe agenda politicienilor români problema aromânilor din Peninsula Balcanică şi Macedonia, provincie mult râvnită de bulgari, greci şi sârbi, unde bande de comitagii, antarţi şi cetnici luptau atât între ele pentru eliberarea conaţionalilor de sub stăpânirea otomană, cât şi cu trupele turcești. În acest context, asasinatul a ajuns să fie folosit ca armă împotriva adversarilor, fiind prezent în România, Bulgaria, Serbia sau Grecia.
La sfârşit de secol XIX, societatea românească a fost trezită brusc la realitate, confruntându-se cu consecinţele modului barbar în care a acţionat unul dintre aceste comitete secrete revoluţionare bulgare, al cărui subcomitet anarhist înfiinţat la Bucureşti, pe care astăzi l-am denumi celulă teroristă, a primit misiunea de a comite mai multe atentate cu bombe pe teritoriul României, precum şi asasinarea regelui Carol I şi a unor demnitari români, în timp ce, la frontiera de sud, grănicerii români raportau zilnic incidente la graniţa comună, al căror scop era destabilizarea şi menţinerea unei stări tensionate pe linia de demarcaţie convenţională dintre România şi Bulgaria.