Abordări esențiale privind utilizarea dronelor de luptă. Elemente specifice conflictului armat din Ucraina

Abstract

Deși au fost utilizate cu mulți ani în urmă de către forțele multinaționale care au acționat în coaliție și alianță în teatrele din Irak și Afganistan, dronele de luptă, cunoscute sub denumirile de aeronave fără pilot (”unmanned aircraft systems/UAS”, ”unmanned aerial vehicles/UAV”, ”unmanned combat aerial vehicles/UCAV” sau ”remotely piloted vehicle/RPV”) reprezintă o armă redutabilă atât pentru armatele statelor NATO, cât și pentru forțele ambelor state adverse care se confruntă militar în Ucraina. În funcție de caracteristicile de bază, de dimensiuni, de capacitatea de încărcare, de viteză, de raza de acțiune, de flexibilitate, de ușurința de operare și de costuri, aceste mijloace de luptă prezintă avantaje reale în atingerea obiectivelor operaționale ale structurilor combatante, indiferent de categoria de forțe din care fac parte. Prin cele relevate, studiul prezent cuprinde o abordare teoretică, cu impact aplicativ în sfera operațională militară, fiindcă include detalii de referință esențială, focusate pe dronele de luptă, concepute, produse și utilizate de statele beligerante și nebeligerante, raportate la conflictul armat care se desfășoară pe teritoriul statului ucrainean. Din obiectivul studiului, au rezultat o serie de direcții importante în practica consolidării potențialului acțional al forțelor joint și tactice, destinate angajării în context național și multinațional în cadrul Alianței Nord-Atlantice împotriva forțelor agresive ale unui stat advers.