COMUNICAREA PUBLICĂ ÎN URMĂRIREA ȘI PROMOVAREA INTERESELOR ACTORILOR MEDIULUI DE SECURITATE – O ABORDARE TAXONOMICĂ
DOI:
https://doi.org/10.53477/2065-8281-22-70Keywords:
comunicare publică;, influențare;, comunicare strategică;, persuasiune;, manipulareAbstract
Prezentul material propune identificarea acelor modalități care să sprijine actorii mediului de securitate în procesul de promovare și urmărire a intereselor lor, prin prisma comunicării publice. Am considerat relevante, în acest sens,
identificarea și prezentarea formelor de comunicare publică cel mai adesea utilizate în mediul informațional, în scopul influențării jocurilor de putere, și am realizat o clasificare a acestora în două ipostaze: una constructivă și una distructivă,
luând în considerare aspectele de natură etică, în ceea ce privește intenționalitatea emițătorului, precum și întregul set de efecte (directe – pe termen scurt și indirecte – pe termen lung), pe care acestea le produc asupra mediului de securitate,
asupra dinamicii sale și în cele din urmă asupra ordinii mondiale. În urma analizei noastre, vom fi identificat comunicarea strategică (și tehnicile, de aici, derivate) ca fiind forma de comunicare publică, al cărei întreg set de efecte generate
convine atât intereselor actorului-emițător, cât și cetățeanului – ca exponent al societății internaționale –, dar și idealului stării de pace.
References
Bayou, Mohamed E. și Eric Panitz. 1993. ”Definition and Content of Persuasion in Accounting.” 9 (3):
-51. https://www.proquest.com/docview/227592992?accountid=88069.
Chelcea, Septimiu. 2006. Opinia publică. Strategii de persuasiune și manipulare. București: Editura Economică.
Deac, Ioan. 2003. „Tehnici de relații publice.” Curs. https://www.academia.edu/35699879/IOAN_DEAC_TEHNICI_DE_RELAȚII_PUBLICE_CURS.
DEX online. fără an. Accesat iunie 05, 2022. https://dexonline.ro.
Gass, Robert H. și John S. Seiter. 2018. Persuasion Social Influence and Compliance Gaining. New York: Routledge. doi:http://doi.org/10.4324/9781315209302.
Larson, Charles U. 2003. Persuasiunea. Receptare și responsabilitate. București: Editura Polirom.
Leseniuc, Adrian. 2017. Teorii ale comunicării. Brașov: Editura Academiei Forțelor Aeriene „Henri
Coandă”.
Lungu, Ciprian, Ruxandra Buluc și Ioan Deac. 2018. Promovarea culturii de securitate. București: Editura Top Form.
McPeck, John E. 1981. Critical Thinking and Education. Londra: Routledge. doi:https://doi.org/10.4324/9781315463698.
NATO. 2008. ”ACO Directive number 95-2.” ACO Strategic Communications, NATO Supreme Headquarters Allied Powers Europe. https://indianstrategicknowledgeonline.com/web/NATOstratcom_15sep2008.pdf.
Roșcan, Alina și Ioan Deac. 2018. Comunicare și influențare socială. București: Editura Centrul tehniceditorial al armatei.
Serviciul Român de Informații. fără an. ”Fake News #awareness.” Accesat iunie 05, 2022. https://sri.ro/assets/files/publicatii/awareness-fake-news.pdf.
Stănciugelu, Irina. 2009. Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi. https://www.researchgate.net/profile/Irina-Marsh/publication/259969605_Mastile_comunicarii_De_la_etica_
la_manipulare_si_inapoi/links/0046352ebb7e90e619000000/Mastile-comunicarii-De-la-etica-lamanipulare-si-inapoi.pdf.
Stănciugelu, Irina, Raluca Tudor, Adriana Tran și Vasile Tran. 2014. Teoria comunicării. București: Editura Tritonic.
Stratcomcoe. fără an. ”About Strategic Communications.” NATO Strategic Communications Centre of Excellence. Accesat februarie 16, 2021. https://stratcomcoe.org/about_us/about-strategiccommunications/1.
University of Louisville. fără an. „What is Critical Thinking?” Accesat mai 24, 2022. https://louisville.edu/ideastoaction/about/criticalthinking/what
