UTILIZAREA PROCESULUI DE TARGETING ÎN CADRUL PLANIFICĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII OPERAŢIILOR

Abstract

Realizând o analiză a ameninţărilor actuale, se poate spune că principalele ameninţări sunt rezultatul accentuării caracterului asimetric al conflictelor militare şi al dezvoltării sistemelor de lovire bazate pe tehnologii moderne, reprezentative în acest domeniu fiind rachetele balistice şi de croazieră. În acest context, apare justificată tendinţa manifestată de armatele membre NATO de a dezvolta metodologii de planificare a anihilării obiectivelor de mare valoare pentru inamic, în special a conceptului de targeting, ca parte integrantă a procesului de luare a deciziei şi, implicit, a procesului de planificare operaţională. Abordarea articolului se vrea a fi centrată pe un segment clar delimitat al ameninţării, mai precis, pe analiza procesului de targeting în cadrul procesului de planificare a operaţiilor militare care să sprijine comandantul în modul de selecţie a ţintei, de alocare a mijlocului de luptă potrivit pentru angajarea acesteia, la momentul oportun, pe timpul desfăşurării operaţiei militare. De asemenea, în cadrul articolului am subliniat faptul că procesul de targeting nu este o activitate adiţională a statului major, fiind parte a procesului de luare a deciziei militare, prin care se urmăreşte obţinerea unor efecte punctuale, măsurabile şi uşor de identificat în timp şi spaţiu, care să sprijine atingerea stării finale şi a obiectivelor stabilite de către comandant. Procesul de targeting este un proces complementar procesului de planificare operaţională, proces care include elementele esenţiale ale planificării, pregătirii, conducerii, desfăşurării şi evaluării operaţiei la nivel strategic, operativ şi tactic